Namibia de la A la Zebre

Am rămas foarte plăcut surprins de această ţară africană! Vă doresc lectură plăcută printe animalele sălbatice şi dune cu nisip roşu!

ORS_v2

Traseu
Harta are doar rol orientativ

Aeroportul capitalei Namibiene l-am cunoscut în data de 29 decembrie, dar ne-am trezit fără bagajele lăsate pentru cală în Lisabona. Le-am lăsat celor responsabili adresa din Windhoek unde să ne trimită bagajele. Ziua următoare plecam deja în safari în Parcul Naţional Etosha. Aşadar, l-am rugat pe şoferul[1] care ne aştepta la aeroport să ne ducă şi la un magazin de unde am putea să ne mai luăm ceva haine în plus, dar şi să schimbăm Euro în Dolari Namibieni (pentru fiecare Euro dat, am primit câte 14,5 Dolari).

ORS_v2

Bagajul îl aveam făcut… pardon, plasa vroiam să zic. Începând cu ora 8 eram deja în faţa porţii. Îi aşteptam pe cei de la agenţie care trebuiau să ne preia şi mai apoi să mergem înspre Etosha. Am ajuns prima dată în locaţia agenţiei din Windhoek , unde am aflat şi componenţa grupului: doi sud-coreeni, o familie italiană de patru, trei nemţoaice, doi spanioli şi o poloneză. Ne-am urcat toţi în microbuzul modificat pentru safari, iar următoarea oprire a fost pentru a lua prânzul sub un copac, undeva pe traseu după mai mult de trei ore de călătorit:

După ce am intrat pe poarta principală a parcului, am văzut primul elefant:

….şi câteva girafe, dar prea departe:

…una era puțin obosită 🙂

Eram toţi deja ca nişte copiii: Uite! Uite! Elefantul! Girafa! …şi încă o girafă! Wow!

Apoi am ajuns la Okaukuejo, primul loc de campare. Prima activitate, a fost să ridicăm corturile de două persoane.

După, am plecat mai puţin de o oră în parc pentru a “vâna” animale. Am văzut o leoaică şi câteva antilope Springbok (ating o viteză de până la 80km/h, iar etimologia numelui: “spring” înseamnă “săritură”, iar “bok” înseamnă “antilopă”). Leoaica ar fi vrut să le vâneze, dar ştia că nu prea are nicio şansă.

Springbok
Leoaica la vânătoare

Ne-am întors mulţumiţi la corturi, deşi ne era cam foame. Cina a fost pregătită acolo de J.O.B., asistentul ghidului nostru:

Mai apoi, ni s-a prezentat programul pentru ziua următoare: trezirea va fi la 6:30, iar înainte de micul dejun, va trebui să strângem corturile, deoarcere următoarea noapte o vom petrece în Namutoni. Prânzul îl vom lua în campingul Halali.

ORS_v2

A început ultima zi din anul 2017:

Leoaica (mulţi au zis că ar fi aceeaşi de ieri)
Doamna Hienă, ziua (ele sunt animale nocturne)
Gnuul
Orycşi! Favoriţii mei!
Zebra, şi altfel decât pe asfalt
Struţi
…şi mai multe zebre
…şi o poză cu o zebră, din maşină.

A urmat apoi prânzul din Halali:

În Halali am făcut și baie în piscină, dar nu am poză.

Am plecat mai departe:

Un elefant, care încerca să se ascundă de noi, printe arbuşti
Mama zebră cu puiul
Antilopa “Red hartebeest” are coarnele în formă de inimă
…dintr-un alt unghi
Şi rinocerii vroiau să se cam ascundă…
…dar mai apoi s-au hotărât să traverseve 🙂
Acest exemplar-mascul, era la împerechere – are câte o dungă portocalie în josul fiecăruia dintre picioare
…părăsindu-l, şi-a văzut de treabă
Aici a fost singurul loc din parc unde am putut să ne dăm jos din maşină; nu este niciun animal prin apropiere.
O zonă întinsă cu sare şi o grămadă de alte minerale

etoshaborders
Cam aşa se vede întinderea de sare din satelit [2]. Graniţa verde este cea a parcului Etosha [2]. Iar [3] ne spune că “Etosha” înseamnă “Locul mare alb”.
Ajunşi în Namutoni, am ridicat din nou corturile, iar mai apoi am mai dat o tură scurtă prin parc după animale.

Am văzut girafe mult mai îndeapoape…
…şi apoi s-a ascuns de noi; dar e incă acolo.
Titlu: “Girafe la apus, cu capul sus”

Am fost foarte norocoşi!

ORS_v2

Prima zi din 2018, tot la 6:30 am întâmpinat-o, adunând corturile.

Înspre ieşire în schimb, am dat de mai multe girafe foarte aproape de drum:

În apropierea orei prânzului, căutând un copac sub care să parcăm şi să mâncăm:

…dar înainte, am făcut pană. S-au mişcat repede, rezolvând problema în aproximativ 50 de minute.

Ajunşi la hotel, ne-am bucurat şi de prezenţa bagajelor:

… eram confuzi despre câte opţinui aveam acum…

ORS_v2

Următoarea zi am plecat înspre deşertul cu nisip roşu din Sossusvlei. Undeva la peste 70% din drum a fost de macadam. Toată experienţa pe acel drum, ei o numeau “masajul african”. Nu a fost atât de rău, iar peisajele în continuă schimbare îţi umpleau timpul:

DSC_1173DSC_1194

DSC_1223
Acest copac avea un cuib cu aproape 200 de păsări de talie joasă. Intrarea în cuib se face în partea de jos a acestuia. Găurile au o formă conică, pentru a împiedica prădătorii, ca de exemplu şarpele Mamba Negru (en. Black Mamba; lt. Dendroaspis polylepis) să intre.

dendroaspis_polylepis_281429
Mamba Negru. Din fericire, nu ne-am întâlnit cu el, aşadar am pus o poză de pe net [4].
DSC_1233DSC_1253DSC_1262

Ajunşi în camping, după ce ne-am întins corturile:

ne-am trezit şi cu un oaspete:

DSC_1270

…am plecat să vedem apusul de pe o dună mai mică, faţă de cea ne aştepta în ziua următoare:

DSC_1292DSC_1296DSC_1299DSC_1303DSC_1310

DSC_1319
…am tot încercat să nu-mi apară umbra…
DSC_1332
La ce vânt bătea, numai aşa am reuşit să scap de nisip. În mână era o doză de bere, care aproape jumătare a sfârşit în nisip, tot din cauza vântului.

DSC_1357DSC_1390DSC_1410

DSC_1419
Înapoi în camping, am încercat să prind luna roşiatică. Nu m-a prea ajutat camera telefonului.

ORS_v2

Ora 4:30

A sunat alarma telefonului, iar în jumătate de oră am fost toţi sus în microbuz, cu cel puţin doi litri de apă după noi (eu am avut trei). Ne-am îndreptat spre Duna 45. De ce se numeşte aşa? E la 45 de kilometri de camping. De acolo am văzut răsăritul:

DSC_1436
…era aproape ora 5:30

DSC_1453DSC_1460DSC_1471DSC_1479DSC_1486DSC_1496DSC_1504DSC_1536

DSC_1549
Totul a fost bine 🙂
DSC_1562
La coborâre
DSC_1591
…în jur de ora 7
DSC_1596
Am primit un mic-dejun copios

Am continuat apoi spre “Big Daddy” o dună înaltă de 325 metri:

DSC_1641
Vârful Big Daddy în depărtare
DSC_1646
…de pe drum
DSC_1651
Deadvlei sau Lacul Mort dintre dune
DSC_1654
Deadvlei în stânga
DSC_1656
…mai era puţin până în vârf
DSC_1660
Priveliştea

DSC_1662DSC_1664DSC_1674

DSC_1689
Am început să cobor, şi m-am uitat în spate
DSC_1695
…şi şi mai de jos
DSC_1701
Fundul Lacului Mort
DSC_1713
Eu cu Big Daddy

DSC_1725DSC_1727

DSC_1735
Copacii au avut o vârstă de 700 de ani, iar de 200 de ani sunt morţi
DSC_1739
Lacul Mort dintr-o altă perspectivă
DSC_1760
…apoi ne-am întors în camping şi am primit prânzul. Deja începea să se facă extrem de cald. Toată după-masă am avut-o liberă. Am mai consumat cel puţin încă 2-3 litri de apă.

Pe seară am mers să vedem canionul din Sesriem:

DSC_1763DSC_1768DSC_1772DSC_1777DSC_1783DSC_1806

DSC_1822
Finalul s-a lăsat cu un apus 🙂

DSC_1843

DSC_1844
După o zi plină, o cină pe cinste

ORS_v2

Ne-am întors spre Windhoek:

DSC_1846

DSC_1872
…unde am mâncat o plăcintă de mere genială, de la:

DSC_1873DSC_1882

DSC_1886
Peisaj de pe drum.

Ajunşi în Windhoek, ni s-a recomandat Joe’s Beer House (joesbeerhouse.com) pentru Frigăruia Vânătorului (Bushman Sosatie – care nu a avut carne de crocodil, pentru că nu era sezonul):

DSC_1896

DSC_1902
De la stânga la dreapta: Springbok, Oryx, Zebră, Porc (în loc de crocodil), Kudu. DELICIOS/DELICIOASE! Sosul a fost de mango şi puţin picant.

ORS_v2

Am plecat spre aeroport să ne luăm maşina de închiriat, şi am mers spre Walvis Bay pentru Ocean şi Flamingo:

DSC_1909

DSC_1913
Am găsit şi un tren de marfă pe drum.
DSC_1918
Deşertul şi Oceanul
DSC_1927
Pelicani nestingheriţi
DSC_1934
Am găsit câţiva flamingo

 

 

DSC_1981
O pulpă de miel pe care nu o voi uita curând, de la Flamingo Villa

ORS_v2

Ultima zi pe tărâm african, am plecat de dimineaţă să “vânăm” alţi flamingo. Din păcate a fost cam înnorat:

DSC_1989

DSC_2013
Dar am văzut şi falmingo alb-negrii

DSC_2015DSC_2029

DSC_2041
În zonă se extrage sare din ocean, iar unele lacuri de acumulare arată aşa, dar din cauza organismelor din ele. Mirosul, în schimb, este în antiteză.
DSC_2173
Am plecat spre Swakopmund şi am făcut cunoştinţă cu Atlanticul
DSC_2194
Oceanul întâlneşte deşertul

DSC_2241DSC_2257

DSC_2275
Un prânz pe cinste!
DSC_2278
…cu fripătură de Oryx
DSC_2293
La întoarcere în Windhoek, am fost aşteptaţi cu nori roz de la apus
DSC_2296
Iar cina am luat-o tot la Joe’s Beer House, dar de data asta mi-am luar o friptură de Kudu.

 

 

ORS_v2

Am mers să lăsăm maşina la aeroport, iar apoi ne-am luat zborul înapoi spre Europa:

DSC_2304DSC_2308DSC_2311

ORS_v2

O ţară care m-a suprins foarte plăcut, cu oameni primitori, cu servicii foarte bune şi peisaje foarte diverse. Clima a fost foarte caldă şi uscată (mai plăcut decât Thailanda unde este cald şi umed), chiar dacă am fost în sezonul ploios.

ORS_v2

Călătoriile te inspiră!

yours,
Rareş

ORS_v2


Referinţe:

[1] Transfer Aeroport – Windhoek achiziţionat on-line: http://www.whk-citycab.com/
[2] Etosha Parc: https://en.wikipedia.org/wiki/Etosha_National_Park
[3] Întinderea de sare: https://en.wikipedia.org/wiki/Etosha_pan
[4] Mamba Negru: https://ro.wikipedia.org/wiki/Mamba_negru


“Secţiunea picantă” – care a cam fost picantă:

Bilet avion Lisabona – Windhoek – Lisabona: 340 EUR
Bilet avion Budapesta – Lisabona – Budapesta: 100 EUR
Safari Etosha şi Sossusvlei (Chameleon Safaris): 600 EUR (cazare, mâncare inclusă)
Maşină închiriată şi benzină: 100 EUR/persoană
Mâncare: preţuri de Europa
Vaccinuri Febră Galbenă şi Febră Tifoidă care te imunizează timp de 5 ani (Medicover Timişoara): aprox. 110 EUR
De Malarie ne-am protejat cu loţiuni pentru ţânţari cumpărate de acolo.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s