Scriu din feribotul care va pleca în cincisprezece minute din portul insulei Langkawi, către Penang, Malaezia; călătorie care va dura trei ore.
Am ajuns așadar anul acesta (2019) în concediu de revelion în Malaezia. Biletul principal de avion a avut plecarea din Istanbul către Kuala Lumpur, capitala țării, cu escală în orașul Muscat din Oman. Până la Istanbul am luat separat bilet dus-întors din București.

Ajunși seara în Kuala Lumpur am cumpărat supe foarte picante care se prepară instant cu apă fierbinte. Înainte am fost să vedem priveliștea de la ultimul etaj:

Ziua de 28 decembrie am început-o cu o bălăceală strașnică în piscina de la etajul treizeci și șapte al complexului rezidențial unde am fost cazați.

După ce am predat cheia camerei, am fost la complexul comercial din apropiere și ne-am înfruptat cu delicii din bucătăria Thailandeză:


Mai ca niciodată, parcă eram loviți de lipsa de somn. Ora locală era treisprezece. Am hotărât să luăm cea mai ieftină cazare pentru o noapte, care să fie în apropierea autogării de unde aveam să luăm la ora douăzeci și trei și treizeci de minute autocarul de noapte către portul Kuala Perlis.
Zis și făcut. După rezervarea făcută, am luat Grab comandat de la recepția mall-ului (Uber/Bolt local), și ne-am îndreptat către hotel. Am dormit toți tun aproape șapte ore. Se pare că de data aceasta, diferența de fus orar și-a pus amprenta.
Înaite să plecăm spre autogară, am găsit un local de unde am comandat rotti împăturate:
Ajuns în autogară, am rămas surprins de fluxul mare de oameni și de asemena de cursele multe de pe panourile de plecări. Autogara era organizată cu porți de îmbarcare ca un adevărat aeroport:
Ora șapte dimineața ne-a găsit în portul Kuala Perlis, de unde aveam să luăm următorul feribot de la ora opt și treizeci de minute către insula Langkawi, unde aveam să petrecem revelionul.
Am luat micul dejun aranjat în bufet suedez la restaurantul din apropierea terminalului de plecări:
Datorită refluxului toate transporturile către insulă au fost anulate până la ora amiezei. În timpul îmbarcării în feribot am observat două punți, iar cea superioară avea scaune numerotate, pe la jumătate, cu locuri de la șase sute. Noi aveam pe puntea inferioară, locurile trei sute trei, trei sute patru și trei sute cinci. Călătoria a durat aproape o oră și jumătate.

Din portul Langkawi, am luat taxiul către Pantai Chenang unde aveam să stăm patru nopți. Am ales să mergem pe plajă în acea după-masă și după plimbare am mers să cinăm la un restaurant indian:


Următoarele două zile au început cu “fotosinteza” de pe plajă și alternată cu băi în Strâmtoarea Malacca din Marea Andaman. Din păcate meduzele își făceau apariția în jurul amiezei, așadar activitățile de plajă le-am stopat.

A doua zi am ajuns în zona cu cea mai înaltă altitudine de pe insulă, unde am urcat cu telecabina.
Ajunși înapoi la cazare, ne-am încărcat bateriile și apoi am plecat înspre unul dintre barurile de pe plajă pentru a sărbători trecerea dintre ani.


A treia zi ne-a cam prins treji numai după amiază, și știind problema meduzelor pișcătoare, nu am mai fost pe plajă, mergând direct să mâncăm prânzul:


Și cum căldură era destul de mare, ne-am pus să ne mai odihnim.
A patra zi am plecat de dimineață la ora nouă către portul insulei pentru călătoria către Penang.
Mai sunt o sută cinci minute până la decolarea avionului companiei AirAsia înspre Kuching, Malaezia (pe insula Borneo), din Singapore. Cu acest timp și un capuccino, am revenit la scris. Cel mai probabil nu voi ajunge de descris și experiența din Singapore.
Ajunși în Penang, am comandat un Grab până la cazarea din George Town, pentru o sumă de șase ringitt malaezieni. Am ieșit apoi să căutăm un loc unde să mâncăm, dar străzile înguste, muralele și casele vechi îți puteau lua gândul pentru un nou venit (nu și mie în schimb, căruia îi era destul de foame).

Căteva murale:

Detalii de pe străzile înguste:



A doua zi, adică 3 ianuarie, am plecat să mâncăm micul dejun întârziat, în cartierul Little India (lb. ro. Mica Indie).

Mai apoi am descoperit Biserica Anglicană a insulei, iar după aceasta, un loc cu umbră și deschidere la mare în perimetrul hotelului “Estern & Oriental”.
Ne-am întors spre cazare pentru somnul de după-masă, iar mai apoi, seara am ieșit să mâncăm:



A treia zi în Penang, am plecat cu ideea să mergem la o plajă pe care am zărit-o cu o zi în urmă (asta după ce, am trecut pe la același local de mâncare). Din păcate, apa era murdară, iar nisipul nu era deloc îngrijit. Ne-am bucurat în schimb de povești sub umbra unor palmieri.

Cum Soarele a început să ardă și plimbarea de cel puțin o oră până acolo, ne-am îndreptat spre cazare și somnul de după-masă. În plus, seara aveam să plecăm cu autocarul de noapte spre Singapore (un drum de aproximativ zece ore).

Am plecat mai apoi spre autogară, unde după un schimb de trei ghișee pentru a găsi ora și autocarul rezervat am aflat că plecarea se făcea abia de ora zece și treizeci de minute. Aflați acolo, mai avea de așteptat cel puțin șaizeci de minute.


Imediat se va începe îmbarcarea spre Kuching. Voi reveni.
10 ianuarie 2020. Deja suntem în drumul spre casă, așteptând primul avion spre Kuala Lumpur. Mâine, de dimineață vom lua zborul către Muscat, și apoi pe cel spre Istanbul. În capitala Turciei vom ajunge pe seară, unde ne-am rezervat și o cameră de hotel. În 12 ianuarie avem avionul spre București, iar eu în treisprezece pe cel spre Timișoara.
Așadar, revin cu experiența din Singapore, până la îmbarcarea spre Kuala Lumpur.
După îmbarcarea din Penang, drumul de noapte a fost conform planului, fără incidente, cu una din opriri în Kuala Lumpur, unde o bună parte de pasageri s-au dat jos, și alții s-au îmbarcat.
Trecerea graniței cu autocarul între Malaezia și Singapore s-a făcut cu două transbordări. Prima coborâre s-a făcut pe teritoriul Malaeziei, apoi am mers pe jos până la stația de autocare care face tranzitul între state. Ajunși după treizeci de minute (aș aproxima acum) în partea dinspre Singapore, am coborât, iar după completarea unei hârtii cu informațiile legate de călătoria în Singapore, ne-am mutat la cozile pentru veficarea documentelor și intrarea în țară. Mai apoi am ajuns în stațiile de autocare unde am așteptat aceeași firmă de autocare care ne-a transferat între țări.
Cazarea o aveam în cartierul China Town (lb. ro. Orașul Chinezesc), iar autocarul avea să ne lase în apropiere, de unde mai apoi am mers pe jos. Era în jur de ora unsprezece dimineața. Ne-am înregistrat la hostelul din China Town și ne-am lăsat bagajele la recepție.
Am plecat să mâncăm la un restaurant chinezesc din apropierea hostelului:
…iar mai apoi aveam să mergem spre Marina Bay (lb. ro. Golful Marina) unde aveam să vizităm Gradens by the Bay (lb. ro. Grădinile din golf). Voi lăsa pozele să vorbească:





Tot la „Floral Fantasy”, am putut merge la un cinema 5D (asta înseamnă: pe lângă ochelarii primiți pentru vedere tridimensională, am mai avut experiența dimensiunii de mișcare a scaunelor, iar ultima dimensiune a fost dată de efectele speciale: vânt, stropi de ploaie, miros, atingere – în josul gambelor la simularea unor aripi de păsări-, baloane cu săpun). A fost o experiență extraordinară!





Întorși la hostel, ne-am luat paturile în primire și am tras câte un pui strașnic de somn. Am coborât înspre seară pe străzile din China Town, unde se sărbătorea în avans noul an chinezesc, anul Șobolanului.




A doua zi, 6 ianuarie, am plecat înspre cartierul Little India (lb. ro. Mica Indie)







Ne-am întors la cazare și de după-masă am plecat înapoi spre Gardens by the Bay pentru a vedea spectacolul de lumini din zona arborilor.



Și două minute înregistrate de la spectacolul de muzică și lumini:
Ne-am întors pe jos, pe drum prinzându-ne o ploaie mocănească și parcă era ca o făină cernută. Cina am servit-o în China Town:


A treia zi, am plecat spre aeroportul din Singapore de dimineață, folosind Grab. Aveam să zburăm spre Kuching, Malaezia, o localitate de pe insula Borneo, la est de Singapore.
Ajunși la cazare și după înregistrare, am plecat să mâncăm, fiind deja trecut de mult de ora prânzului.

După somnul de după-masă, am mers în apropiere pentru a lua cina.
Prima zi în Kuching am început-o cu trezire la ora șase și patruzeci de minute. Doream să ajungem în timp pentru a prinde momentul de timp în care urangutanii sunt hrăniți în Semenggoh Wildelife Center.



Înainte să ajungem la locul de hrănire, unde nu se putea intra decât însoțiți de îngrojitori, un lucru interesant pe care ni l-a împărtășit unul dintre angajați a fost legat de fructul durian (este comestibil, dar are în schimb un miros îngrozitor, pe care nu aș vrea să-l descriu; oamenii îl mănâncă cu mănuși de plastic); și anume: sezonul ploios este considerat unul rece, iar mâncatul de durian ajută urangutanii să aibă o temperatură a corpului mai ridicată. Ne ziceau că și ca om, dacă mănânci îndeajuns de mult, poți simți efectul acesta.
Aș mai adăuga, tot despre durian că este interzis în toate locaruile în care am fost. Există semne specifice, ca și cele pentru fumat.


De acolo am plecat direct către Sarawak Cultural Village (lb. ro. Satul Cultural Sarawak), unde am participat la un spectacol de dansuri specifice anumitor triburi sau etnii. Primele două dansuri și melodii mi-au placut cel mai mult din colajul de filmulețe de mai jos:
Am decolat de cincisprezece minute de pe aeroportul din Kuching, Malaezia, și continui să scriu.
Prânzul a fost inclus în prețul de nouăzeci și cinci de ringitt malaezian.

Mai apoi am vizitat satul unde puteai să intri în diversele adăposturi.
Întorși în Kuching, am fost să mâncăm fructe de mare pentru cină.
În drum spre cazare, ne-am luat și patru feluri de chec în straturi specific:

A doua zi, ne-am hotărât să ne plimbăm prin jungla parcului național Bako, unde a fost nevoie să ajungem cu barca prin Marea Chinei de Sud. A fost foarte bine că ne-am putut lua și ghid cu noi. Fără ghid, ne-am fi uitat după cai vezi pe pereți, și nici n-am fi înțeles mare lucru.






















După ce ne-am întors, am mers la un restaunt indian, care ne-a fost recomandat de șoferul de Grab, și parcă am fost nemâncați de trei zile. Restul de mâncare am luat-o la pachet.


A treia zi în Kuching, o planificasem să mergem din nou la urangutani, dar ploaia a ținut toată ziua, așadar doar ne-am relaxat, și apoi am mers spre aeroport pentru zborul către Kuala Lumpur.
Este 13 ianuarie, și aștept în zona porților de îmbarcare interne din aeroportul Otopeni. La ora zece și cincizeci de minute este planificată decolarea avionului spre Timișoara. Revin cu ultimele experiențe de la aterizarea din Kuala Lumpur.
Așadar, am aterizat pe aeroportul din capitala Malaeziei, și apoi ne-am îndreptat spre terminalul de transporturi (un loc organizat în care puteai să treci de poarta de ieșire, doar dacă aveai un mijloc de transport asigurat; în cazul nostru am fost nevoiți să aratăm numărul autovehiculului din aplicația Grab. Mai mult, am fost rugați să așteptăm în interiorul terminalului până când autovehiculul se apropie de zona de îmbarcare).
Ajunși la hotelul unde aveam rezervarea, ne-am trezit cu surpriza neplăcută de a constata anularea acesteia. Asta în contextul în care am primit un e-mail de reconfirmare din partea lor, și confirmat de noi. Domnului de la recepție i se părea foarte normal ce se întâmplă, în schimb, confirmându-ne senin și indisponibilitatea unor altor camere. Ne-a sugerat să ne căutăm un alt hotel. Era zece seara. Noi eram toți trei câte un car de nervi.
Am găsit un alt hotel la opt sute de metri distanță, dar fiind în mijlocul lui nicăieri, cu acces la o autostradă, nu găseam niciun Grab care să ne transfere între locații, iar mersul pe jos implica o traversare a șoselei. După aproximativ treizeci de minute, am găsit un autovehicul către noul hotel.
Eu nu am prea reușit să dorm noaptea respectivă. Mi se mai întâmplă când trebuie să plec dimineața fie cu tren sau avion.
După ce am ajuns de dimineață în aeroportul din Kuala Lumpur, ne-am îmbarcat spre Muscat, iar apoi spre Istanbul.
Am ajuns în 11 ianuarie seara în capitala Turciei, iar după ce ne-am înregistrat la hotel, am mers să mâncăm. Intrat într-un local din apropiere, am simțit mirosul diferit de mâncare, dar și amestecul de condimente, dându-mi impresia de proaspăt.
Următoarea zi ne-am plimbat prin zonele Taksim și Beşiktaş.




Ne-am întors apoi în aeroportul din Istanbul și am luat zborul spre București.
Gata, s-a anunțat îmbarcarea spre Timișoara.
Pozele le-am adăugat abia după ce am ajuns acasă.
Călătoriile te inspiră!
Yours,
Rareş
“Secţiunea picantă”:
Bilet avion Istanbul – Kuala Lumpur – Istanbul: 495 EUR
Bilet avion București – Istanbul – București: 170 EUR
Bilet avion Singapore – Kuching (Low Cost + bagaj de cală luat înaintea zborului): 81 SGD (Dolari Singaporezi) =~ 54 EUR
Bilet avion Kuching – Kuala Lumpur (Low Cost + bagaj de cală luat înaintea zborului): 160 MYR (Ringit Malaezian) =~ 35 EUR
Mâncare Malaezia: 6 lei – 15 lei/persoană
Mâncare Singapore: prețuri de Europa; În plus, au un stil aparte de a-și atrage clienții. Anume, la restauntul chinezesc din prima zi, existau pe meniurile de afară preparate cu 2 sau 3 dolari singaporezi. Ei bine, ajunși la masă, prima comanda doream să o dăm din meniul cu preparatele ieftine. Am fost în schimb atenționați că aceea este o ofertă și se aplică peste comenzi de 36 SGD. Ne-am hotărât la rață și mai vroiam încă două sau trei preparate din meniul ieftin. Ni s-a reatras atenția, că oferta este valabilă pentru pentru o singură opțiune. Evidemt, era scris, nu foarte mic pe meniu, dar pofticioși fiind, nu am văzut.
Total cazări Malaezia și Singapore =~ 160 EUR/persoană (camere cu baie comună sau hostel)
Autocar de noapte Kuala Lumpur – Kuala Perlis: 55 MYR =~ 12 EUR
Autocar de noapte Penang – Singapore: 21 EUR