Timișoara. Ora șaisprezece și zece minute. Aștept tramvaiul liniei opt, la fel ca acum un an, în ziua de șase septembrie 2019, cu care să ajung la ultima lui stație, și anume Timișoara Nord.

Acum merg spre locul unde este în construcție diorama cu trenulețe electrice la scara unu la optzeci și șapte, în spațiul de deasupra întrării și holului central al gării.

Despre diorama din Timișoara, o să mai povestesc altă dată, acum în schimb, vreau să continui cu scopul de anul trecut, și anume plecarea cu trenul către Paris.

Ei, bine, da! Nu am ajuns nicicum la Paris până anul trecut, și cum Timișoara a fost stație până înainte de Primul Război Mondial pentru Orient Express, i-am propus și lui Marius, să mergem cu trenul până acolo. Întoarcerea era planificată cu avionul.

Primul tren l-am avut de dimineață, cu oprire la Budapesta. Și acum țin minte salutul prietenos al conductorului companiei ungurești de transport feroviar de călători, după trecerea frontierei: “Have a good day, boys!” (da, nu a zis-o nici pe română, nici pe maghiară, ci în engleză).

Ajunși cu bine la Budapesta, fără întârzieri, am decis să mergem la băile termale Kiraly (Kiraly Fűrdo) din Buda, malul drept al Dunării. Vizavi se află și parlamentul Ungariei.

Imediat ajung la stația terminus a tramvaiului, și va trebui să mă opresc din scris. Voi reveni pe drumul înapoi spre casă. 16:38

Continui să scriu după cinci zile. Ora târzie de întoarcere și activitatea de la dioramă și-au pus amprenta, și nu am mai avut energia necesară să continui să scriu.

Unsprezece septembrie 2020. Ei bine, acum scriu din vagonul de dormit al celor de la Astra Trans Carpatic, care mă duce înspre București. Așadar, aceasta poate fi considerată o călătorie complementară celei de la Paris. Interesant este că, acum îmi dau seama… după București, voi merge înspre malul bulgăresc al Mării Negre, la sud de Varna. Varna fiind pentru o perioadă bună de timp stație finală a Orient Express-ului, iar de acolo se călătorea cu vaporul spre Constantinopol.

Da, se pare că m-am luat cu alte gânduri. Și acum trebuie să caut mai sus, să văd unde am rămas cu drumul către Paris.

După îmbăierile în diferitele ape și schimbat temperaturi, dar și saune, am mers să mâncăm a restaurantul Cartea Junglei (lb. Magh. Dzsungel Etterem), care se află în apropierea podului Margaretei (cunoscut și podul galben), traversând Dunărea. Ne-am îndreptat apoi înspre aceeași gara, Budapesta Keletipalyaudvar (gara de răsărit) cu plecare mai departe către München.

Azi, este optsprezece septembrie, și după trei zile de soare și mare… Reîncep să scriu, din balconul camerei de la etajul doisprezece al hotelului RIU de pe plaja bulgărească, Sunny Beach (lb. ro. Plaja Însorită).

Așadar, ne-am urcat în trenul care ne ducea către München, iar legătura directă cu TGV-ul (lb. Fr. Train à Grande Vitesse; lb. Ro. Tren de mare viteză) către Paris, era planificată peste maxim treizeci de minute față de ora sosirii. Am dormit ne-ntorși amândoi, în vagonul de dormit într-un compartiment pentru două persoane. La granița dintre Austria și Germania, am fost în schimb treziți pentru controlul actelor de identitate (era perioada verificărilor intensificate la granițe din cauza imigranților).

Azi e douăzeci și opt noiembrie, anul două mii douăzeci. Tot din tramvaiul liniei opt în sensul spre gara orașului. Citesc scurt să văd unde am rămas, și reîncep să scriu. Numai ce am trecut de stația Banatim.

Așadar, după controlul de la vamă, ne-am continuat somnul. În apropiere de München, însoțitorul de vagon a venit să ne anunțe că avem întârziere. Noi aveam legătura cu TGV-ul către Paris Gare de l’Est la o perioadă de aproximativ douăzeci de minute. Recunosc că nu m-am așteptat, luând în considerare și faptul ca în itinerarul trenului Budapesta – München, era considerată cel puțin o oră staționare în stația Salzburg, un timp tampon destul de generos, presupus recunosc.

Am anunțat însoțitorul de vagon de legătura pe care o avem, dar a spus că din păcate nu poate anunța ca trenul să ne aștepte, deoarece nu este aceeași companie de transport. În plus, ne-a spus că putem merge liniștiți la biroul de informații din München Hauptbahnhof (lb. Ro. Gara Principală).

Ajunși în jurul orei șapte dimineață, am mers prima dată să ne interesăm de noile legături către Paris. Nu a durat mai mult de douăzeci de minute, și am primit noile bilete către Paris, dar aveam de schimbat în Stuttgart. Nu am plătit nimic în plus, specificând că venim cu un tren întârziat.

Primul tren pleca în aproape o oră. Marius a venit cu ideea de a bea o bere, dacă tot suntem în Germania. Zis și făcut, după ce ne-am scormonit de mărunțiș (dacă rețin bine, mai mult Marius, decât mine). Cu cardul nu puteam plăti, era prea mică suma.

După l-am rugat pe Marius să-mi facă poză cu ICE1. Mi-am adus aminte că aveam o poză din 1996:

• 

• 

Am plecat cu un ICE către Stuttgart, și am mers și în vagonul restaurant să ne luăm o cafea. Plănuiam să ne luăm ceva de mâncare din TGV-ul către Paris.

Am schimbat trenurile în Stuttgart.

Mai am o stație până la gară. Revin.

Azi e treizeci noiembrie. Scrisul mă prinde în același sens de mers cu tramvaiul liniei opt, înspre gară.

De la Stuttgart până la Paris am călătorit cu TGV Duplex, adică un TGV supraetajat. Și cum eram porniți să mergem să luăm micul dejun în vagonul restaurant, ne-am îndreptat înspre acesta. Din păcate în schimb, acesta nu era deschis pentru călători. Ne-am întors la locurile de clasa a doua, iar Marius cum a venit mai pregătit la drum lung decât mine, am mâncat împreună sandvișurile făcute de el la aparatul de sandviciuri calde. Foarte bune.

Am ajuns în Gare de l’Est. Clădirea are o frescă care descrie, aș spune eu, plecările cu Orient Express.

Așadar, din Gara Estului din Paris, am luat metroul până în arondismentul paisprezece, unde aveam cazarea.

Mai apoi am plecat pe jos să vizităm La Tour Eiffel, și mai apoi abia rămăsesem să facem planul pentru zilele următoare.

Am scris destul de încet, dar clădirile dintre Piața Bălcescu și Bulevardul regele Carol I, mi-au furat privirea. Frunzele de toamnă adaugă și ele farmecul lor.

Ajung imediat la gară, așadar va trebui să mă opresc. Revin.

Nu a fost o zi productivă pentru mine azi în a avansa cu macheta orașului, pentru diorama trenulețelor de la gara de nord. Așadar am luat tramvaiul opt înapoi spre casă. M-am așezat pe partea stângă, așa cum obișnuiesc de cele mai multe ori. E un unghi mai bun de a vedea clădirile de pe partea opusă, dar si tramvaiele care trec din sensul opus.

Ei bine, încerc să-mi aduc aminte ce a urmat după vizitarea turnului Eiffel, dar se pare că va trebui să recurg la răsfoitul pozelor, ca să-mi reîmprospătez memoria. A fost un oraș care mi-a plăcut, deși nu aș fi zis. Ce mai rețin acum, este că biletul de metrou era destul de scump, așadar următoarele dimineți le începeam cu mersul pe jos până la ultimul obiectiv în scop, iar seara ne întoarceam cu metroul. După micul dejun, mergeam să bem cafeaua la una din cafenelele care ne ieșea în cale, dar nu foarte departe de hotel.

Cu privire la metroul parizian, poate unii dintre voi care ați fost, ați remarcat, că unele linii de metrou folosesc aderența cauciucurilor, iar roțile de pe osiile vagoanelor sunt folosite pentru ghidaj. Am găsit informația de mai sus, întrebându-mă de ce linia de metrou în care circulam nu putea reduce inerția imprimată călătorilor din garnituri.

Ajung imediat la stația mea. Revin după ce trec prin poze.

Ce putea să urmeze după vizitare, decât o cină bine meritată:

Ne-am întors cu metroul.

Duminică, opt septembrie, după ce am mâncat micul dejun… a, da, mi-am adus aminte de ce mergeam să bem cafea în alt loc; cea de la hotel era servită la bufetul suedez dintr-o cafea solubilă, și foarte diluată la gust.

Așadar, am plecat înspre: grădinile luxemburgheze, apoi înspre Île de la Cité (una din insulele de pe râul Sena), continunând înspre Centrul Cultural Pompidou și am încheiat ziua cu vizită din piața muzeului Louvre.

Ziua următoare am luat direct metroul către dealul Montmartre cu Bazilica Sacre-Coeur (Biserică închinată Inimii lui Iisus). De acolo am coborât pe străduțele din Montmartre către Arc de Triomphe, și mai apoi pe Champs-Élysées; îndreptându-ne spre Pont Alexandre III; de acolo ne-am îndreptat către studioul lui Constantin Brâncuși din Centrul Cultural Pompidou (în ziua precedentă nu mai era deschis să-l mai putem vizita).

A treia zi plină am fost la Cité des sciences et de l’industrie (Muzeul de științe și de industrie). Fiind localizat la periferia orașului, în partea de nord, am folosit metroul și la dus și la întors.

Ajunși acolo, la garderobă, ni s-a specificat că muzeul are ora de închidere, să zicem acum ora optsprezece, pentru că nu mai rețin. Nu am luat nici eu, nici Marius cu prea mare interes ora închiderii, fiind ceva normal, și am intrat înainte de ora amiezei în muzeu.

Cum au avut foarte multe de vizitat, și multă intercțiune și experiențe de tot felul, oricum ne-am despărțit unul de celălalt. Așadar, deodată aud în sistemul de sonorizare anunțul că „Muzeul se va închide în cincisprezece minute”. Evident nu am reușit să parcurgem tot. Deci mai trebuie revenit.

Ultima zi, având avionul după câteva ore bune după prânz, am plecat pe jos până la Porte Maillot de unde aveam să luăm prima dată autocarul către aeroportul din Beauvais.

Aș mai repeta experiența de mers cu trenul către Paris, oricând!

Mi-am dat seama în schimb, că numele gărilor din Paris sunt articulate, iar traduse în romănă ar fi: Gara Estului (Gare de l’Est), Gara Nordului (Gare du Nord); înțelegând astfel că se referă la trenuri care vin dinspre sau pleacă înspre nord sau est. Mi-am pus problema și la București Nord, chiar dacă este știută ca și „Gara de Nord”, cele mai multe trenuri vin dinspre și pleacă înspre nordul țării. Și se potrivește chiar și pentru Timișoara Nord, dat fiind faptul că pentru trenurile care vin din est, prima trecere este prin stația Timișoara Est și care e mai la nord de Timișoara Nord.

Călătoriile te inspiră!

yours,
Rareș

P.S.: Pozele și descrierile lor le-am adăugat după ce am terminat de redactat. Adică azi, întâi decembrie 2020.

---

Referințe:

[ref-1] Biserica Notre Dame din Timișoara: https://heritageoftimisoara.ro/cladiri/Iosefin/adresa/General+Ion+Dragalina/4

---

Secțiunea picantă:

Bilet tren Timișoara Nord – Budapest Keleti – Muenchen Hauptbahnhof – Paris Gare de l’Est: 2600,25 lei pentru două persoane, la vagon de dormit cu două locuri pentru trenul de noapte cu plecare din Budapesta.

Cazare F1 Hotel Paris: ~45 euro/noapte/persoană cu mic dejun

Bilet avion Paris-Beauvais (BVA) – Timisoara (TSR): 22,49 euro/persoană

Costul biletelor de metrou și al muzeelor nu-l mai rețin. Cele de mai sus le-am găsit din facturile primite pe e-mail.