¡Eivissa!

Încep să scriu după prima cea mai lungă noapte dormită, aproximativ opt ore, din trenul de Cluj-Napoca către Timişoara Nord. Ne-ntorşi! Cristina în schimb, a luat o altă legătură către Arad, care să ajungă dis-de-dimineaţă.

ORS_v2

Unde am fost?

Ne-am organizat şi am cumpărat bilete către Ibiza, între 8 şi 12 septembrie; dar şi Valencia în zilele de 12 şi 13. Eu, Teo şi Cristina am plecat din Timişoara către Treviso şi mai apoi am avut legătură către Ibiza. Cu Marius ne vedeam direct în aeroportul din Ibiza, având planificată aterizarea cu 30 de minute înaintea noastră.

Zis şi făcut. Ne-am întâlnit toţi trei în aeroportul din Timişoara, cu aproape două ore înainte de plecarea avionului, era 12:40. Cristina ne zicea că este prima dată când ea ajunge atât de devreme în aeroport, faţă de decolare. Ne-am îmbarcat şi 60 de minute mai târziu am aterizate pe aeroportul din Treviso. În timpul şederii în aeroportul din Timişoara, am realizat că timpul nu ne permite să ajungem până în Veneţia. Aşadar, ne-am mulţumit cu pitorescul oraş Treviso, unde am mâncat câte o lasagna şi un tiramisu.

De la aeroport până în centrul oraşului, drumul cu autobuzul numărul 6, nu a durat mai mult de 15 minute. Porţile de îmbarcare se închideau la ora 19:45; noi în schimb aşteptam autobuzul de întoarcere de la ora 18:40. Acesta nu a ajuns mai repede de ora 18:55. Ne-am îmbarcat, şi am început să ne uităm destul de stresaţi, sau eu, cel puţin, la minutele scurse până la închiderea porţilor de îmbarcare. 19:10. Ajungem în aeroport şi ne orientăm rapid către zona de securitate. 19:20. Trecem de securitate, şi dăm de o coadă imensă, în mişcare. 19:35. Ajungem cu bine la poarta de îmbarcare, chiar printre primii, devansând coloana.

Aterizăm pe aeroportul din Ibiza, şi ne uităm să vedem dacă Marius a aterizat din cursa care venea de la Barcelona. Părea că el are o cursă întârziată cu 30 de minute, pe când noi, am ajuns cu 25 de minute mai devreme. Aşadar, ne-am aşezat noi la coadă pentru a prinde un taxi care să ne ducă în Sant Antoni de Portarmi, unde aveam rezervat hotelul. Lucrurile se mişcau destul de repede, aşadar, am stat de cinci ori la aceeaşi coadă până să vină şi Marius.

ORS_v2

La prima petrecere trebuia să ajungem până la ora unu noaptea. Am ajuns la cazare, am făcut toţi un duş scurt, iar mai apoi am plecat spre staţia de DiscoBus care să ne ducă în clubul Pacha. Nu ne-am luat destul timp înainte, şi am pierdut autobuzul de ora 12. Cel de 00:30 ajungea mult prea la limită. Am luat un taxi.

I-am avut ca DJ pe Samfeldt şi Robin Schulz. Robin şi-a făcut apariţia după ora 3:30. A fost un adevărat spectacol! Nu am simţit că m-am plictisit nicio clipă, deşi eram destul de obosiţi, eu de exemplu eram treaz de 24 de ore.

Am ajuns înapoi la hotel cu DiscoBus-ul numărul 3, în jurul orei şase. Somnul a venit instant. Prima tură de somn a fost în autobuz.

Ne-am trezit pe la 10, şi am zis să mergem pe plaja din Sant Antoni, aproape de noi. Am rămas dezamăgiţi de algele şi apa care nu părea prea clară. Am început să căutăm pe net una mai aproape, şi am găsit Cala Bassa, o plajă la 5 km distanţă. Am luat un taxi.

La întoarcere, ne-am dat seama că am pierdut şi ultimul autobuz. Marius avea un număr de taxi, dar suna ocupat. Ne-am pus să facem autostopul, dar fără prea mult success. Cristina a mers la primul restaurant de pe plajă să cheme ei un taxi, iar între timp, dinspre oraş, a apărut unul. Am fugit către el şi l-am luat în drum spre hotel.

Seara am încheiat-o cu Paella (orez cu diferite fructe de mare: crab, rac, homar, creveţi şi calamari). Porţiile au fost destul de mari: puteau mânca 6-8 persoane la cât am comandat noi. Pentru prima dată am degustat şi sangria cu vin alb.

14264980_1311557205536059_610448800810638051_n

ORS_v2

Am plecat sâmbătă de dimineaţă către portul din oraşul Eivissa pentru a lua vaporaşul către insula Formentera. Toată ziua ne-am petrecut-o pe plaja Illetas din rezervaţia naturală a insulei. Nu a fost o idee prea bună să mergem pe jos din port. Patru kilometrii i-am făcut în aproape o oră. La întors, am sunat după un taxi.


Continui să scriu în ziua următoare, eram destul de obosit ca să termin.


Cina a luat-o în portul insulei, până la plecarea vaporaşului. Ne-am umplut stomacul cu tortilla şi sangria. Apusul l-am prins pe Mediterană, în drum spre oraşul Ibiza, pe care l-am vizitat mai apoi.

 

Am rămas toţi impresionaţi de vechiul oraş! Cochet şi întreţinut. Ne-am gândit că poate ar fi bine să trecem şi pe ziuă să facem poze. Încă nu eram siguri când, sau dacă vom mai ajunge aici.

ORS_v2

Era ora 00:30 şi ne pregăteam de următoarea petrecere din Es Paradis. Numele suna promiţător, dar când am ajuns acolo în jurul orei unu, clubul era aproape gol. Nu prea a fost distracţie, iar animatoarele erau ţipător îmbrăcate şi aveau un pămătuf de şters praful de pe tine. Nu ne prea plăcut, fapt pentru care nici poze nu am făcut. Nu am stat mai mult de două ore.

Ne-am pus să dormim.

Peste aproape 5 ore, ne-am trezit şi am mers să căutăm maşină de închiriat ca să ajungem şi la alte plaje de pe insulă. Am luat un Suzuki Jumny, iar şoferii au fost Cristina şi Marius. Am văzut peisaje interesante cu pământ de culoarea zgurii de tenis, cu arbori de portocal sau arbuşti verzi specifici zonei. Am ajuns la plaja Aqua Blanca (plajă cu apă albă). Uau! ce privelişte! Mării parcă i-a fost foame de stânci, lăsând în urmă plaje cu pereţi abrupţi! Prânzul l-am servit după ora 14.

Pe la ora 18 am plecat spre o altă plajă pe nume Atlantis. Ajunşi acolo, ne-am dat seama că e imposibil să coborâm şi urcăm toată stânca pe care ne aflam într-o oră, şi să mai facem şi plajă. Am făcut câteva poze ale priveliştii:

…apoi ne-am mutat într-un alt loc ca să vedem stânca Es Vedra:

dsc_2675

După asta, am coborât cu maşina către o altă plajă apropiată numită Cala d’Hort (cu stânca Es Vedra din alt unghi):

Seara am încheiat-o cu o cină la Cafe Mambo, pe aleea din Sant Antoni unde toate pub-urile în care se făcea încălzirea înainte de petrecere se descriau care mai de care mai atractive. Eu mi-am comandat tagliatelli bolognese, Marius şi-a luat un somon, Teo o pizza, iar Cristina o salată cu peşte. A fost delicios! De băut ne-am luat tinto di verano.

ORS_v2

Eram pregătiţi de petrecere, aşadar am luat-o înspre staţia de autobuz, pentru a lua DiscoBus-ul numărul 3 către clubul Amnesia. Aici îi vom întâlnii ca DJ pe Dimitri Vegas & Like Mike. Ei au urcat la pupitru abia în jurul orei 4. Am mai stat o oră, şi am plecat să prindem autobuzul către casă. Petrecearea a fost faină, dar publicul a fost diferit, şi nu-l pot compara cu prima petrecere. E adevărat că şi muzica a fost mai mult electro aici, iar în Pacha a fost mai mult muzică comercială. Un top personal am cluburilor, pe baza experienţelor: 1. Pacha, 2. Amnesia, 3. Es Paradis.

Am dormit iar primul somn în autobuz în drum spre hotel, iar la ora 8:30 ne-am trezit. Am împachetat ce mai era de împachetat, şi am plecat spre oraşul Ibiza.

Ne-am îndreptat spre aeroport, şi am luat avionul către Valencia. De la aeroport am luat metroul iar apoi autobuzul cu numărul doi, până la capăt de linie. Apartamentul pe care l-am închiriat… avea… privelişte spre plaja Malvarossa! Extraordinar! Mai mult, l-am închiriat de la o româncă stabilită acolo de 16 ani.

dsc_2734

Am mers direct pe plajă! Apa era foarte caldă şi la fel de sărată. Foare mică în schimb, o porţiune întinsă din mare.

Teo mai fusese în Valencia, iar la cină ne-a propus un local cu tapas. Am plătit la sfârşit în funcţie de lungimea beţelor aflate în tapas. Tinto de verano a fost din nou vedeta băuturilor.

…şi pentru că tot eram în Valencia, a trebuit să încercăm şi băutura “Agua de Valencia” (un cocktail cu Cava <vin spaniol>, vodka, gin şi suc de portacole proaspete).

dsc08185

Am ajuns  acasă cu taxiul, iar somnul şi-a intrat în drepturi.

Ne-am setat ceasurile să ne trezească pe la 7:30, să vedem răsăritul soarelui. La ora respectivă în schimb, erau şi nori… ne-am pus să dormim, iar pe la 8:30, eu şi Marius ne-am mutat pe plajă să ne continuăm somnul. Mai apoi au venit şi Tina cu Teo.

Am plecat spre unul din restaurantele de pe plajă, dar prânzul nu se servea decât după ora unu. Aşadar, am hotărât să mergem să facem bagajele şi revenim. Două ore mai târziu am plecat; Marius şi Teo la Oceanografic, iar eu şi Tina în oraşul vechi.

Înainte în schimb, am vizitat oraşul artelor şi ştiinţelor:

Planul stabilit de a ajunge la aeroport, a fost ca Marius şi Teo să vină să ne ia cu taxiul din faţa gării de nord la ora opt. Porţile de îmbarcare se închideau la ora 21:10.

Era ora şapte şi treizeci de minute… eu şi Tina am ajuns de jumate de oră la grădina botanică. Afară a început să picure, iar norii nu păreau deloc prietenoşi.

Ne-am gândit să-i sunăm pe băieţi şi să le zicem să ne recupereze de aici. Amândoi aveau telefoanele închise. Şapte şi patruzeci de minute… ploaia a început să se înteţească, şi am găsit un taxi care să ne ducă la gară, locul stabilit. Şapte şi cincizeci şi cinci de minute… ne-am dat jos din maşină, şi până sa facem doi paşi, am fost amândoi uzi din cap până în picioare!

M-a sunat Marius la ora opt, şi mi-a zis: “Căutaţi şi voi taxi, pentru că aici e nebunie! Ne anunţăm care găseşte primul.” Zis şi făcut. Ploaia a început să se mai domolească, şi am găsit un taxi staţionat în lateralul gării. Era deja ora opt şi douăzeci de minute… Marius m-a sunat să mă întrebe pe unde suntem. Toate străzile erau blocate; am stat mai mult, în loc să înaintăm. Estimez că era ora opt şi douăzeci şi cinci de minute, când ajungem în faţa oceanografului. Băieţii urcă repede bagajele în portbagaj, iar cu puţin timp înainte, Tina a încercat să-l întrebe în spaniolă pe şofer dacă nu există şi altă variantă decât prin traversarea oraşului, către aeroport.

Eram deja blocaţi în trafic după ce am plecat de la oceanografic, de aproape douăzeci de minute. Ora opt şi patruzeci şi cinci de minute. Încă eram în traficul infernal. Nu mai avea nimeni nicio speranţă că vom ajunge la timp în aeroport. Înainte, întrebasem şi dacă am ajunge mai repede cu metroul, iar şoferul a primit răspuns prin staţie, că şi galeriile de metrou sunt inundate. Între-timp, Marius căutase şi el pe hartă, o altă variantă, şi i-a spus-o şoferului. Aparent taximetristul, ne-a “plimbat” aiurea prin oraş.

Nouă şi cinci minute, parcă şi acum văd ceasul numeric al maşinii. Am ajuns la aeroport. Am plătit repede cei 38 de euro, şi ne-am luat bagajele. Am avut “praf de fugă pe tălpi” (cum a zis Teo), am ajuns repede la controlul de securitate, am înregristrat biletele şi parcă am început să mă mai liniştesc, dar tot în grabă ne-am pus obiectele pe bandă.

Am ajuns la poarta de îmbarcare pe la nouă şi cincisprezece minute. Am ajuns cu emoţii mari, că am prins avionul, şi că nu trebuia să mai dăm bani pe un alt avion în următoarele zile, ca să ne întoarcem acasă.

Avionul a decolat la nouă patruzeci şi cinci, cum era programat. De la Cluj-Napoca ne-am întors cu trenul.

Cam atât!

Călătoriile te inspiră!

yours,
Rareş

ORS_v2


Secţiunea “Picantă”

Bilete avion Timişoara – Treviso – Ibiza – Valencia – Cluj-Napoca (170 euro)
Cazare pe noapte în: Sant Antoni (19 euro), Valencia (25 euro)
Intrări cluburi (între 25 şi 50 de euro)
Închiriere maşină (130 euro pe zi)
Bilet vaporaş Ibiza-Formentera dus-întors (19 euro)

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s